"Viata ca un teatru", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

VIAŢA CA UN TEATRU

D-nei dr. Nelly Nazarevici

Teatrul este gol şi-afişele sunt rupte

De pe pereţi privesc figurile trecute

Şi praful se aşază la stal şi la balcon

Orchestra nu mai cântă şi nu mai are ton,

Iar scena e pustie şi scândura e ruptă,

Cortina strâmb atârnă şi sala este mută.

Din când în când mai cântă o pasăre prin pod

De crezi că e paiaţa cu râsul său nerod.

Şi personagii – umbre se mişcă fără rost

În comedii sau drame ce parcă nici n-au fost

Fantomele s-adună şi se despart în grupuri

Regizorul lipseşte – el, meşterul de trucuri.

Şi şoapte şi foşniri se-aud dinspre cabine

Dar Hamlet, prinţul înnegurat, nu vine.

Doar vântul se strecoară prin geam şi prin perdele

Ofelia-i o umbră împresurată-n ele.

Nici Richard nu apare, nici alte personagii

Care-au vibrat o lume sau au produs carnagii.

Costumele aşteaptă un vechi sau nou actor

Să scuture iar praful din sufletele lor.

Şi doar bătrânul paznic ce dormitează-n stal,

Aplaudă actorii, în gând, veniţi la bal.

Închipuind că teatrul e viu şi că lucrează

S-aşază confortabil în scaun şi oftează.