"Vacanta cea de pe urma", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

VACANŢA CEA DE PE URMĂ

Să pregăteşti, te rog, bagajele din vreme,

Căci vom pleca în Orion, pe semne!

Sau, poate, vagabonzi prin constelaţii,

Supuşi la ale universului tentaţii,

Ne-om odihni la scară planetară

Acoperiţi de pulberea stelară.

Să iei cu tine zâmbetul tău cald

Şi rochia de vară, cu al său fald.

Să porţi jerseul ce ţi-am dăruit de Paşte,

Căci altfel, oare, cum ne-am recunoaşte?

...Iar serile sunt reci în Orion –

Sau poate ne mutăm în Capricorn?

Cum nu ştim anul, ziua, locul, prea precis

Împachetează, scumpo, vis cu vis!

Să iei toate speranţele cu tine –

Ne-om aşeza în Orion, şi va fi bine!

Dar mai ales, aş vrea s-avem cu noi

Un dram din clipa ce-am trăit-o amândoi.

Şi dacă universul se destramă –

Noi suntem în vacanţă – nu-i o dramă!

"Viata ca un teatru", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

VIAŢA CA UN TEATRU

D-nei dr. Nelly Nazarevici

Teatrul este gol şi-afişele sunt rupte

De pe pereţi privesc figurile trecute

Şi praful se aşază la stal şi la balcon

Orchestra nu mai cântă şi nu mai are ton,

Iar scena e pustie şi scândura e ruptă,

Cortina strâmb atârnă şi sala este mută.

Din când în când mai cântă o pasăre prin pod

De crezi că e paiaţa cu râsul său nerod.

Şi personagii – umbre se mişcă fără rost

În comedii sau drame ce parcă nici n-au fost

Fantomele s-adună şi se despart în grupuri

Regizorul lipseşte – el, meşterul de trucuri.

Şi şoapte şi foşniri se-aud dinspre cabine

Dar Hamlet, prinţul înnegurat, nu vine.

Doar vântul se strecoară prin geam şi prin perdele

Ofelia-i o umbră împresurată-n ele.

Nici Richard nu apare, nici alte personagii

Care-au vibrat o lume sau au produs carnagii.

Costumele aşteaptă un vechi sau nou actor

Să scuture iar praful din sufletele lor.

Şi doar bătrânul paznic ce dormitează-n stal,

Aplaudă actorii, în gând, veniţi la bal.

Închipuind că teatrul e viu şi că lucrează

S-aşază confortabil în scaun şi oftează.

"Amintirile", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

AMINTIRILE

Pe răbojul minţii

Atâtea comori acum pierdute

Acum împrăştiate

Între Sirius şi Nibirus,

Le calcă cu nemilă

Centaurii şi Fecioarele, dansând.

Le sfărâmă strălucirea

Carul Mare şi Carul Mic

Şi dragonii cerului.

Prea multe amintiri

Atârnă la fereastră,

Pe Calea Robilor

Între Sirius şi Nibirus,

Sau împrăştiate aiurea

Printre strălucirile albastre

Ale nebuloaselor!

Mă plimb printre ele

Şi mă întreb

Cine le-a risipit?

Cine le-a pierdut?

Şi dacă... vreodată

Au fost ale mele?!

"Curcubeul", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

CURCUBEUL

P.S. Ioachim Băcăoanul

Mă urc cu greu pe stâncă, pe stânca colţuroasă

Ce-mi sângeră genunchiul şi coasta mi-o apasă.

Lipit de stânca rece, când am pornit an-seară

Am priceput că-s una cu piatra solitară.

Întins pe stânca rece privesc spre tot înaltul

Şi cred că printre aştri, eu zbor... sau poate altul!

Mă prind cu două braţe în Orion, de stele

Şi obosit mă sprijin şi-s risipit în ele.

Acum, când după veacuri, pe creste am ajuns

Întreb şi întrebarea e fără de răspuns

De ce ne rupem carnea şi haina sfâşiem,

Dorind un strop de raze pe frunte să-l purtăm?

Iar astăzi când pe culme mă plimb în Elizeu,

Am înţeles că miza e doar un curcubeu,

O şubredă himeră din raza de lumină

Ce-ncununează cerul după o zi senină.

"Sisif", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

SISIF

Celor care au ales Calea Regală

Mă bântuie un gând, târziu în miez de noapte

Şi mă sugrumă noduri şi-s răstignit pe carte.

Când călător perpetuu mă-ntorc pe-aceeaşi cale

Eu nu cunosc odihna, de-i pisc, ori poate-i vale.

Îmi devorează trupul şi-s răstignit în timp,

Negociez cu Zeii şederea în Olimp.

Dar, ca un prinţ al nopţii când mă întorc pe drum

Şi temple, şi palate se năruie în scrum.

Grăbit mă-nalţ în aripi, în străluciri stelare

Dar cad, recad, căci nimeni secretul nu-l mai are.

Te caut printre pietre şi-n florile de crin

Dar aflu doar pedeapsă şi vaiet, şi venin.

Castelul e pustiu, clepsidra este spartă

Şi nimenea, de-l ştie, porticul nu-l arată.

Se face frig, iar ghiaţa cuprinde totu-ncet

Şi nimeni nu mai ştie de-i prinţ ori de-i poet.

Mă bântuie un gând, târziu în miez de noapte

Şi mă consumă neantul în foşcăiri de şoapte.

Mă-ntorc către altare şi-ncerc să mă adun

Dar smirnă şi tămâie nu am pe ce să pun.

"Philemon si Baucis",, de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

PHILEMON ŞI BAUCIS

Ca Philemon întind braţele,

Dar căuşul palmei rămâne gol.

Ca Philemon vreau să cuprind

Ideea de tine

Cu ramuri, cu muguri, cu frunze, cu flori!

Din trup îmi cresc rădăcini.

Ca Philemon întind braţele

Iar mâinile se transformă.

Crengi noduroase

Drăgăstos vor să cuprindă

Ideea de tine.

Din trup îmi cresc rădăcini,

Iar degetele se preschimbă

În ramuri, în muguri, în frunze, în flori

Îmbrăţişând imaginea ta –

Din ce în ce mai mult – o idee!

Şi plâng şi râd cu lacrimi

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

Din trup îmi cresc rădăcini...

Timpul tău devine timpul meu,

Potopul uitării nu ne cuprinde,

Pentru că trupul tău este trupul meu,

Pentru că trupul meu este trupul tău

În noianul

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

Şi parcă şopteşti o baladă...

Şi parcă şoptim o baladă

În foşnet

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

Şi lunecăm împreună

În genunea de catifea –

Doi meteori contopiţi

În aceeaşi curgere cosmică

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

"Copilaria", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

COPILĂRIA

Copilăria mea s-a ascuns

După steaua Polară

Sau după Luceafărul de Seară,

Sau după Nuştiucare Stea.

Prea multe oseminte

S-au adunat pe Calea Robilor!

Cohorte de linţolii

Scâncesc la fereastră

Întrebări din cuvinte nerostite.

Zgomotos, oraşul alunecă

Într-o sărbătoare continuă

Cu artificiile indiferenţei

Arzând pe boltă, fără noimă.

"Cosmogonie", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

COSMOGONIE

P.S. Calinic Botoşăneanul

Bozonicele astre se-nvălmăşesc grăbite

Spre găurile negre ce stau să se-nfiripe

Şi bolta se aprinde ca pomul de Crăciun

În care Zeii lumii speranţele îşi pun.

Şi hău din hău se naşte pe-un univers gigant,

Iar spaţiul se dilată şi totul este neant,

Când şapte universuri dispar doar într-o clipă,

Iar alte lumi din haos apar şi se-nfiripă.

Şi totul se sfărâmă, şi totul e-n mişcare,

Şi pare că nimica o ordine nu are.

Ceasornicul din turn măsoară încă timpul

Deşi în foc şi flăcări s-a prăbuşit Olimpul.

În armonia lumii nimic nu e perfect

E poate o-ntâmplare, ori cauză-efect

O lume se desface şi alta prinde formă

Nimica nu se pierde şi totul se transformă.

Iar toţi penaţii lumii când se adună-n cor

Vibrează universul în muzicile lor.

Şi sori şi constelaţii vibrează ori suspină

Şi pier sau se nasc alţii în cânt de violină.

Vibraţie e totul, şi jos, şi poate sus

Un astru stă să nască, iar altul a apus.

Dar peste toate cele în sferele celeste

E Unul Singur care cunoaşte toate aceste.

"Ascensiune", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

ASCENSIUNE

Prohod la biserica Bărboi

Părea că din icoane au coborât toţi sfinţii

Şi că-n odăjdii albe se adunau părinţii.

Lumina coborâse între altar şi naos,

Iar tu pornisei parcă să te înalţi în haos!

De pe pereţi plecau cohortele de îngeri

Iar noi îngenuncheasem cutremuraţi de plângeri.

În candelă lumina mai tremura uşor

Când ruga noastră mută se ridica în zbor.

Cuvintele nespuse zac îngheţate-n aer,

Iar timpul se opreşte de-i răstignit în caer.

Soborul de odăjdii părea încremenit

În armonii preasfinte şi fără de sfârşit.

Şi bolţi de catedrală păreau să se dezbine,

Iar cerul părea lacom şi doritor de tine!

Atuncea am fost sigur că nu vei fi pământ

Şi că te urci, iubito, spre tot ce e mai sfânt!

"Constelatiile Iubirii", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

CONSTELAŢIILE IUBIRII

Mi-e dor din nou, iubito, de nopţile cu lună,

Când despletite ceţuri pe dealuri se adună,

Când mâna ta gingaşă în palma-mi se topeşte,

Iar inima-n bătaie de tine îmi vorbeşte.

Sfioasele-ţi cuvinte în taină le ascult

Ca pe un cânt de noapte ce l-am cântat demult.

A stelelor rotire se oglindea în şoapte,

Iar Aştrii Andromedei se năruiau în noapte.

Când zorile grăbite veneau să se-nfiripe

Iar noi pe Căi Lactee plângeam acele clipe,

C-o mână căpătâi şi alta pe Saturn

Noi ne doream ca zorii s-aducă somnul bun.

Şi-am fi rămas în spaţii de-apururi suspendaţi

În pulberea de stele pe veacuri încrustaţi.

În şapte constelaţii ne-ar fi văzut de jos

Pe-altarul Afroditei arzând al lor prinos.

"Cinderella", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

CINDERELLA

Am căutat

Urmele paşilor tăi

În apa râului

Şi am găsit locul

Unde ţi-ai udat

Glezna obosită.

Am căutat

Urmele paşilor tăi

În peregrinările noastre celeste!

Şi am găsit urmele

Încrustate în praful veacurilor.

Am plâns auzindu-ţi cântecul

În armoniile stelelor

Şi ţi-am văzut umbra

Lunecând peste galaxii.

Am recitit Cartea Magică

A vieţilor noastre

Trecute şi viitoare

Şi am simţit

Parfumul pletelor tale.

Am mers în templul

Rugăciunilor

Şi ţi-am auzit vocea

Împletită în ruga mea!

După şapte veacuri

Am întins braţele

Şi am cuprins râul,

Cele nouă ceruri,

Am strâns la piept galaxiile

Cu lăcomie am adunat

Pulberea cosmică

Şi cartea şi rugăciunile sfinte,

Şi am crezut că eşti cu mine

Dar braţele mele erau goale!

După şapte veacuri

Am găsit Condurul Cinderellei

Dar prinţesa...

Prinţesa nu se mai arată!

"Vis spulberat", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

VIS SPULBERAT

Vino! Luceafărul de seară din nou a răsărit

Iar lacul şi pădurea duios mi te-au şoptit.

Te-au rechemat din nouri, din sori şi dintre astre,

Te-au adunat din ceruri cu fulgerări albastre,

Din străluciri de stele schiţându-ţi ochii, gura,

Din armonii de sfere alcătuind făptura

Cea gingaşă, fragilă şi plină de căldură...

Dar alungându-mi visul cu boarea nopţii – pură.

"Efemerida", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

EFEMERIDA

Am ieşit în pridvorul lumii

Privind uimit desmăţul de stele

Şi te-am strigat

Cu glasul neauzit

Al mângâierii.

Am bătut la porţile cerului

Şi mi-au spus

Că ai trecut ca foşnetul

Fulgilor de zăpadă

În mijlocul lui Ianuarie.

Te-am căutat

Între Uranus şi Neptun

Şi mi-au arătat

Urmele tale

Pe portativul lumii.

În Ursa Mică te-am căutat!

Acolo unde adunai

Roua dimineţilor noastre

În căuşul palmei tale mici.

Am scuturat torţile lumii...

...Dar nu mai erai!

M-am întors pe cărările cerului

Am privit uimit dezmăţul de stele

Şi atunci te-am aflat peste tot!

În roiul de stele,

În izvorul nesecat

Al lacrimilor mele,

În pulberea lumilor nevăzute

De dincolo de orizont.

Dar mai cu seamă

În aripa efemeridei

Te-am aflat!

Efemerida mea, mult dragă!

"Copiilor nostri", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

COPIILOR NOŞTRI

Mai ieri, am călărit pe nouri de furtună,

În zori l-am provocat pe Zeus, Cel ce tună,

Am spintecat cu spada cumplitele genune

Şi-apoi am biruit fantasmele nebune!

Acum când obosit mă-ntorc acasă

Şi buzduganul îl reped în poartă sau în masă

Să nu-ntrebaţi ce răni m-au sfârtecat

Şi nici pe ce tărâmuri am umblat.

Să nu-ntrebaţi de lacrimile mele

Ce strălucesc în mii şi mii de stele.

Nici de pumnalul răsucit sub coaste

Şi nici de oseminte, de flamuri sau de oaste!

Dar vreau să ştiţi! Şi voi şi toţi... acum!

Şi ultima dintre înfrângeri mi-o asum –

Dac’am avut răgaz doar pentru plângeri

Noi nu ne-am arcuit spinarea sub înfrângeri!

"Asteptare", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

AŞTEPTARE

Când voi veni, voi purta pe braţ

Însemnul celor trei corole

Culese în iarna viscolirii noastre

Şi ne vom recunoaşte

După luceferii umerilor noştri.

Lacrimi şi diamante

Voi risipi pe crestele munţilor

Restituind lumina stelară

Cerbilor, păsărilor, brazilor.

Voi bate firesc la poarta sufletului tău

Şi voi intra presărându-ţi pragul

Cu pulberea lumilor neumblate.

Voi părăsi cele trei platoşe

Acoperindu-mă cu mantia înstelată.

Da, voi fi eu!

Da, vom fi noi!

Şi vom lua cu noi poezia

Năvalnică, tristă, filozofică...

Şi vom aduce muzica...

Adevărata muzică a sufletelor neostoite!

Trecând peste omătul zăpezilor veşnice

Ne vom cuibări ca-ntr o iurtă –

Fără ceremonii,

Şi vom trăi liniştiţi, omeneşte,

În aşteptarea nopţii polare,

A celei fără întoarcere...

"Inscriptie pe un cortegiu", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

INSCRIPŢIE PE UN CORTEGIU

Parfumul suferinţei îl soarbem cu nesaţ

În noaptea nesfârşită acumulând orgolii.

Ne adunăm în hoarde şi plângem braţ la braţ

Cu tâmpla sprijinită la stâlpul disperării.

"Ce zi mai e si asta,fara tine" , de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

CE ZI MAI E ŞI ASTA,
FĂRĂ TINE? 

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Mă-nvolbură din neant gândiri haine

Ce năruie palate strălucite,

Iscând din hău altarele cernite,

Muşcând din carnea sufletului meu –

Au fost trimise chiar de Dumnezeu!?

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Când adevăru-l ştim, cu toţi, prea bine

Când Lucifer mă trage de pulpană

Şi-mi cenzurează cazna sufletului-vană

Îl sfâşie nebun cu ghiara sumbră

Îngenunchiat sub a totemurilor umbră.

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Atotputernicule, zi-ne!

De ce alesul, oare, n-am fost eu?

M-aş ridica în spaţii pân’ la Dumnezeu

Aş rătăci sub stele şi sub nouri

Încălecând ai întunericului bouri!

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Ştiu!... lepădând hlamida de pe Sine

Vom reveni şi noi şi eu în valuri

Rătăcitori pe ale Stixului reci maluri,

Ne-om cununa smeriţi, sub care Soare?

Şi vom trăi din nou, a câta oară oare?

Iaşi, 12 ianuarie 2011, ziua in care ai plecat

"Ma-ntrebi din nou,iubito", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

MĂ-NTREBI DIN NOU,
IUBITO...

Mă-ntrebi din nou, iubito, de vom pleca departe,

Lăsând dureri în urmă, altare şi palate.

Descătuşaţi de toate, de înserări albastre,

Ne-om risipi în haos, în sori şi-n alte astre.

Mă-ntrebi din nou, iubito, de ne vom revedea,

Drapaţi în ceţuri albe, ai cui am rămânea?

Pe drumul spre Golgota, când voi veni şi eu

Aşteaptă-mă iubito, trimis la Dumnezeu!

Aşteaptă-mă acolo! Sfioşi ca-n alte dăţi

Ne-om revedea şi lacrimi vărsa-vom pe cetăţi,

Pe Căile Lactee. De-o fi să rătăcim,

Luceferi şi comete în păr o să-mpletim.

Doi meteori prin spaţii, să alergăm nebuni

Prin vârtejiri stelare. Cereştile genuni

Să cânte-n orga lumii, cu armonii deşarte,

Sărmanelor făpturi cu sufletele sparte.

Vom alipi dar tâmpla gingaşă şi fierbinte

Plecându-ne iar fruntea pe-acele daruri sfinte.

Vom fi din nou acolo o unică făptură

Uitând de toţi şi toate, de dragoste, de ură!

Iaşi, 1 ianuarie 2011

"Margine de vis", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

MARGINE DE VIS

De ce-ţi sunt ochii trişti, prinţesa mea tăcută?

Doar ştii că te iubesc ca-n seara diafană!

De ce încerci să curmi a timpului volută?

De ce să îmbraci, devreme, cernita nopţii haină?

Când cerul se desface în zori trandafirii

Spre cine voi zâmbi cu sufletul deschis?

Senin ca aurora voind să te mângâi

Azi plâng ca un nebun la margine de vis!

"Casa fara amintiri", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

CASA FĂRĂ AMINTIRI

S-au prăvălit în mine

Pereţii mari şi goi –

Ei amintesc de mâine,

Ei îmi şoptesc de noi.

Am reclădit la ziduri

Cu mâna sângerândă,

Împodobind cu gânduri

Himera prea plăpândă.

S-au retopit în mine

Trecutele iubiri

Ca să câştig prin tine

Eterne amintiri!

Privesc din zori în noapte

Pereţii mari şi goi –

Ei îmi vorbesc în şoapte,

Ei îmi vorbesc de noi.

Şi totul îmi apare

Întru atât străin

În seara asta-n care

Colindu-i un suspin.

Noi printre arsa piatră

Ne-am reclădit iubirea

Şi-am readus la viaţă

Eternă amintirea.

Am reclădit iubirea

Din piatra fumegândă

Şi-am netezit zidirea

Cu carnea sângerândă.

Am înnădit în mine

Pereţii mari şi goi.

Ei îmi şoptesc, dar mâine

Vor mai vorbi de noi?

Iaşi, 24 decembrie 2010

"Scrisori pe care nu le-ai citit inca", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

SCRISORI PE CARE
NU LE-AI CITIT ÎNCĂ!

Iubito,

Cocoşii au cântat a treia oară

Şi zorile pe dealuri s-au prelins,

Aprinde candelă iubirii noastre

În care suferinţele s-au stins!

Iubito,

La echinocţ planetele se sfarmă

Şi toamna dintre dealuri s-a întors

Să-nchidă iarăşi drum iubirii noastre

Prin care bucuriile s-au tors!

Iubito,

Ursa Mare, şchiopătând de-o roată,

S-a năruit prin cerul necuprins.

Şi zori şi toamnă, toate la olaltă

Ne-au năpădit şi focurile au stins!

"Flori de ghiata", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

FLORI DE GHIAŢĂ

Îmi picură în suflet flori de ghiaţă

Şi ninge-n Himalaia sufletului meu,

Iar sufletul atârnă ca o zdreanţă

În care viaţa-nfinge colţii răi mereu!

Viena, 20 februarie 2010

"Sariti la palisade", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

OAMENI BUNI,
SĂRIŢI LA PALISADE!

Oameni buni săriţi la palisade!

Cotropite sub copitele nopţii nebune

Sufletele voastre au murit!

Albă Calea Lactee străluceşte

Sub oseminte.

Oameni buni, veniţi la palisade!

Totul, nu este pierdut!

Înfingeţi lancea disperării

În genunea de catifea,

Aduceţi roua dimineţii

Pe buzele muribundului,

Mângâiaţi creştetul blond,

Cu ramura de măslin.

Oameni buni, săriţi la palisade!

Sfâşiate, sufletele voastre

Jalnic atârnă în coarnele lunii.

Viscolite sub vântul iernatec

Pe vârfuri de brazi,

Plâng despletite!

Oameni buni, veniţi la palisade!

Oameni..., unde sunteţi?

"Invinsul", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

ÎNVINSUL

Retras în mine însumi, ca-n grote tibetane

Voi aştepta solia acelei albe păci.

Cu mine însumi, oare, m-oi împăca vreodată,

Sau numai armistiţii semna-voi pe cetăţi?

Şi scufundat în mine ca-n apele hinduse

Voi cizela trăirea în sufletu-mi curat.

Înmormântată-n visu-mi îţi vei dormi solia

De-aromele prea pure cu trupu-nbălsămat!