"Ruga sub ogiva albastra", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

RUGĂ SUB OGIVA ALBASTRĂ

Vino sub cupola albastră a cerului!

Tu însăţi vei fi mai frumoasă, mai bună,

Eu însumi voi fi mai frumos şi mai bun.

Din iubire vom ţese crisalida visurilor

Sub ogiva înaltă, albastră,

Vom şopti ruga cea de taină

Reverberândă, sub bolţile închise

Şi o vom asculta numai noi,

Ca pe o rugăciune rostită de mult,

În doi.

Vom privi prin arcuirea albastră

Carul mare rotindu-se prin spaţii,

Risipa de stele puse-n zadar în mişcare,

Transparenţa lumilor neumblate

Şi sufletele noastre vom privi!

Acolo, vom afla princiar adăpost!

Ei vor privi nemişcarea noastră

Şi vor rosti repetat, murmurând, ruga

Sub ogiva albastră.