CURCUBEUL
P.S.
Ioachim Băcăoanul
Mă urc cu greu pe stâncă,
pe stânca colţuroasă
Ce-mi sângeră genunchiul
şi coasta mi-o apasă.
Lipit de stânca rece, când
am pornit an-seară
Am priceput că-s una cu
piatra solitară.
Întins pe stânca rece privesc spre tot
înaltul
Şi cred că printre aştri,
eu zbor... sau poate altul!
Mă prind cu două braţe în
Orion, de stele
Şi obosit mă sprijin şi-s
risipit în ele.
Acum, când după veacuri,
pe creste am ajuns
Întreb şi întrebarea e
fără de răspuns
De ce ne rupem carnea şi
haina sfâşiem,
Dorind un strop de raze pe
frunte să-l purtăm?
Iar astăzi când pe culme
mă plimb în Elizeu,
Am înţeles că miza e doar
un curcubeu,
O şubredă himeră din raza
de lumină
Ce-ncununează cerul după o
zi senină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu