ASCENSIUNE
Prohod
la biserica Bărboi
Părea că din icoane au
coborât toţi sfinţii
Şi că-n odăjdii albe se
adunau părinţii.
Lumina coborâse între
altar şi naos,
Iar tu pornisei parcă să
te înalţi în haos!
De pe pereţi plecau
cohortele de îngeri
Iar noi îngenuncheasem
cutremuraţi de plângeri.
În candelă lumina mai
tremura uşor
Când ruga noastră mută se
ridica în zbor.
Cuvintele nespuse zac
îngheţate-n aer,
Iar timpul se opreşte de-i
răstignit în caer.
Soborul de odăjdii părea
încremenit
În armonii preasfinte şi
fără de sfârşit.
Şi bolţi de catedrală
păreau să se dezbine,
Iar cerul părea lacom şi
doritor de tine!
Atuncea am fost sigur că nu
vei fi pământ
Şi că te urci, iubito,
spre tot ce e mai sfânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu