"Ce zi mai e si asta,fara tine" , de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

CE ZI MAI E ŞI ASTA,
FĂRĂ TINE? 

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Mă-nvolbură din neant gândiri haine

Ce năruie palate strălucite,

Iscând din hău altarele cernite,

Muşcând din carnea sufletului meu –

Au fost trimise chiar de Dumnezeu!?

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Când adevăru-l ştim, cu toţi, prea bine

Când Lucifer mă trage de pulpană

Şi-mi cenzurează cazna sufletului-vană

Îl sfâşie nebun cu ghiara sumbră

Îngenunchiat sub a totemurilor umbră.

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Atotputernicule, zi-ne!

De ce alesul, oare, n-am fost eu?

M-aş ridica în spaţii pân’ la Dumnezeu

Aş rătăci sub stele şi sub nouri

Încălecând ai întunericului bouri!

Ce zi mai e şi asta, fără tine?

Ştiu!... lepădând hlamida de pe Sine

Vom reveni şi noi şi eu în valuri

Rătăcitori pe ale Stixului reci maluri,

Ne-om cununa smeriţi, sub care Soare?

Şi vom trăi din nou, a câta oară oare?

Iaşi, 12 ianuarie 2011, ziua in care ai plecat