MĂ-NTREBI DIN NOU,
IUBITO...
IUBITO...
Mă-ntrebi din nou, iubito,
de vom pleca departe,
Lăsând dureri în urmă,
altare şi palate.
Descătuşaţi de toate, de
înserări albastre,
Ne-om risipi în haos, în
sori şi-n alte astre.
Mă-ntrebi din nou, iubito,
de ne vom revedea,
Drapaţi în ceţuri albe,
ai cui am rămânea?
Pe drumul spre Golgota, când
voi veni şi eu
Aşteaptă-mă iubito,
trimis la Dumnezeu!
Aşteaptă-mă acolo! Sfioşi
ca-n alte dăţi
Ne-om revedea şi lacrimi
vărsa-vom pe cetăţi,
Pe Căile Lactee. De-o fi să
rătăcim,
Luceferi şi comete în păr
o să-mpletim.
Doi meteori prin spaţii, să
alergăm nebuni
Prin vârtejiri stelare.
Cereştile genuni
Să cânte-n orga lumii, cu
armonii deşarte,
Sărmanelor făpturi cu
sufletele sparte.
Vom alipi dar tâmpla
gingaşă şi fierbinte
Plecându-ne iar fruntea pe-acele daruri
sfinte.
Vom fi din nou acolo o unică
făptură
Uitând de toţi şi toate,
de dragoste, de ură!
Iaşi,
1 ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu