"Philemon si Baucis",, de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

PHILEMON ŞI BAUCIS

Ca Philemon întind braţele,

Dar căuşul palmei rămâne gol.

Ca Philemon vreau să cuprind

Ideea de tine

Cu ramuri, cu muguri, cu frunze, cu flori!

Din trup îmi cresc rădăcini.

Ca Philemon întind braţele

Iar mâinile se transformă.

Crengi noduroase

Drăgăstos vor să cuprindă

Ideea de tine.

Din trup îmi cresc rădăcini,

Iar degetele se preschimbă

În ramuri, în muguri, în frunze, în flori

Îmbrăţişând imaginea ta –

Din ce în ce mai mult – o idee!

Şi plâng şi râd cu lacrimi

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

Din trup îmi cresc rădăcini...

Timpul tău devine timpul meu,

Potopul uitării nu ne cuprinde,

Pentru că trupul tău este trupul meu,

Pentru că trupul meu este trupul tău

În noianul

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

Şi parcă şopteşti o baladă...

Şi parcă şoptim o baladă

În foşnet

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!

Şi lunecăm împreună

În genunea de catifea –

Doi meteori contopiţi

În aceeaşi curgere cosmică

De ramuri, de muguri, de frunze, de flori!