"Copiilor nostri", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

COPIILOR NOŞTRI

Mai ieri, am călărit pe nouri de furtună,

În zori l-am provocat pe Zeus, Cel ce tună,

Am spintecat cu spada cumplitele genune

Şi-apoi am biruit fantasmele nebune!

Acum când obosit mă-ntorc acasă

Şi buzduganul îl reped în poartă sau în masă

Să nu-ntrebaţi ce răni m-au sfârtecat

Şi nici pe ce tărâmuri am umblat.

Să nu-ntrebaţi de lacrimile mele

Ce strălucesc în mii şi mii de stele.

Nici de pumnalul răsucit sub coaste

Şi nici de oseminte, de flamuri sau de oaste!

Dar vreau să ştiţi! Şi voi şi toţi... acum!

Şi ultima dintre înfrângeri mi-o asum –

Dac’am avut răgaz doar pentru plângeri

Noi nu ne-am arcuit spinarea sub înfrângeri!