"Efemerida", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

EFEMERIDA

Am ieşit în pridvorul lumii

Privind uimit desmăţul de stele

Şi te-am strigat

Cu glasul neauzit

Al mângâierii.

Am bătut la porţile cerului

Şi mi-au spus

Că ai trecut ca foşnetul

Fulgilor de zăpadă

În mijlocul lui Ianuarie.

Te-am căutat

Între Uranus şi Neptun

Şi mi-au arătat

Urmele tale

Pe portativul lumii.

În Ursa Mică te-am căutat!

Acolo unde adunai

Roua dimineţilor noastre

În căuşul palmei tale mici.

Am scuturat torţile lumii...

...Dar nu mai erai!

M-am întors pe cărările cerului

Am privit uimit dezmăţul de stele

Şi atunci te-am aflat peste tot!

În roiul de stele,

În izvorul nesecat

Al lacrimilor mele,

În pulberea lumilor nevăzute

De dincolo de orizont.

Dar mai cu seamă

În aripa efemeridei

Te-am aflat!

Efemerida mea, mult dragă!