ÎNVINSUL
Retras în mine însumi, ca-n grote tibetane
Voi aştepta solia acelei
albe păci.
Cu mine însumi, oare, m-oi
împăca vreodată,
Sau numai armistiţii
semna-voi pe cetăţi?
Şi scufundat în mine ca-n apele hinduse
Voi cizela trăirea în
sufletu-mi curat.
Înmormântată-n visu-mi
îţi vei dormi solia
De-aromele prea pure cu
trupu-nbălsămat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu