"Sisif", de Vasile Burlui, volumul "Inger rastignit" (Poeme soptite), ciclul Philemon si Baucis (poeme pe care le-am scris împreună înainte şi după ce ai plecat)

SISIF

Celor care au ales Calea Regală

Mă bântuie un gând, târziu în miez de noapte

Şi mă sugrumă noduri şi-s răstignit pe carte.

Când călător perpetuu mă-ntorc pe-aceeaşi cale

Eu nu cunosc odihna, de-i pisc, ori poate-i vale.

Îmi devorează trupul şi-s răstignit în timp,

Negociez cu Zeii şederea în Olimp.

Dar, ca un prinţ al nopţii când mă întorc pe drum

Şi temple, şi palate se năruie în scrum.

Grăbit mă-nalţ în aripi, în străluciri stelare

Dar cad, recad, căci nimeni secretul nu-l mai are.

Te caut printre pietre şi-n florile de crin

Dar aflu doar pedeapsă şi vaiet, şi venin.

Castelul e pustiu, clepsidra este spartă

Şi nimenea, de-l ştie, porticul nu-l arată.

Se face frig, iar ghiaţa cuprinde totu-ncet

Şi nimeni nu mai ştie de-i prinţ ori de-i poet.

Mă bântuie un gând, târziu în miez de noapte

Şi mă consumă neantul în foşcăiri de şoapte.

Mă-ntorc către altare şi-ncerc să mă adun

Dar smirnă şi tămâie nu am pe ce să pun.